Etapele facultatii – poveste de dragoste, scary sau pentru copii

mai 4 1.249 Like to Share? 3 Comentarii Text Mare-Text Mic

La inceput m-am trezit la marginea unui drum uitandu-ma in zare cu teama fiindca am vazut numai spini pe campul ce aveam sa calc, iar sa ma intorc inapoi nu puteam fiindca acea ulita pe care venisem se inchisese. Puteam doar sa renunt la acest camp si sa o iau pe un drum denivelat si noroios prin care as fi inaintat cu greu si poate nu as fi ajuns nicaieri.

Asa ca, vrand nevrand, am pus primul pas si am vazut ca este bine.. era pustiu, nu vedeam nimic in jurul meu si urcam incet si cu grija pe dealul inverzit ce s-a facut in fata mea. Cu inima stransa si mangaiat de bunul soare am inaintat repede, si de ce ma apropiam de-aia incepeam sa ma gandesc la ce va fi dincolo de acest deal, prin ce primejdii voi fi nevoit sa trec.

Dupa acest deal, coborand incet nefiind sigur pe picioarele mele, am inceput sa ma impiedic de fel de fel de vreascuri, fiind nevoit sa le ocolesc si, cu ochii in pamant, m-am trezit deodata fara soarele ce imi mangaia obrazul. Cand am ridicat privirea, am zarit in fata mea o padure deasa si umbroasa de arbori, unii mai inalti, altii mai scunzi, unii frumosi, altii urati..

Timid, am cautat si eu o carare pe care sa merg.. am gasit, dar problema este ca erau prea multe si nu stiam pe care sa o iau, iar in pomii din padure nu vedeam niciun semn care sa ma calauzeasca si pe mine, nu imi erau de niciun ajutor, ba chiar ma mai si impiedicam in crengile lor, trebuind sa le ocolesc, sa ii ocolesc.. pierdut prin aceasta atmosfera intunecata si rece in care eram singur, iar toti copacii pe langa care treceam pareau ca se uita la mine, dupa mine, si ma analizeaza.

Dupa multe cautari, in care m-am intors de mai multe ori la ultimul punct de reper stiut, am gasit cararea care trebuie.. care ma conducea spre locul unde aveam sa aflu cate ceva din cuvantarile unui stejar batran si intelept dar, la inceput, aceste cuvantari au fost doar soapte spuse in vant fiindca eu nu am inteles nimic.. iar imprejmuit de alti copaci, cu ochii la cer si cu gandul departe, m-am gandit ca asta e destinul meu, sa trec pe acest drum si ajuns la capatul lui, sa vad ce ma asteapta, incotro o iau. Dar nu a fost asa.. in timp, printre acei copaci total nefolositori au inceput sa rasara flori.. una mai frumoasa, mai mandra si mai gingasa decat alta.

Brusc, calatoria mea prin aceasta padure a devenit un vis, drumul presarat cu flori de toate culorile ma facea sa pasesc cu incredere nemailuand in seama peisajul deprimant care ma inconjura, asta pana cand m-am apropiat de un gard viu, plin de ghimpi, prin care trebuia sa trec daca vroiam sa imi continui drumul.. m-am pregatit cat de cat si luandu-mi inima in dinti am reusit sa trec prin el dar tot m-am ales cu o zgarietura.. una singura.. ceea ce este bine fiindca se putea si mai rau.. desigur se putea si mai bine.. dar nu am avut eu norocul asta.

In scurt timp mi s-a cicatrizat acea zgarietura si am uitat complet de ea, stiind ca o sa mai am sansa peste ceva timp sa ma revansez, zarind acelasi gard viu plin de ghimpi undeva departe de mine dar in drumul meu. Incantat de culorile florilor care parca ma chemau am deviat de la drumul meu si am ajuns intr-un camp de flori, colorat frumos, peisaj minunat completat de cerul albastru.. si scaldat in razele calduroase ale soarelui m-am intins jos, pe spate, privind la pasarile care zboara, la florile care se uita la mine parca zambind, care impinse de vant se apropie de mine, ma mangaie, imi incanta simturile.

Si cum stam acolo, intre flori, am zarit o floare.. seamana cu un trandafir foarte frumos dar la genul feminin, inconjurata si admirata de toate, care se scalda in razele soarelui si in roua diminetii.. m-am ridicat, m-am asezat langa ea.. am vorbit cu ea dar nu mi-a raspuns, am incercat sa o ating.. m-am intepat in spini.. orice as fi facut nu puteam sa ma apropii deloc de ea.. asa ca m-am intors inapoi la florile mele, care m-au primit si ma primesc mereu cu.. frunzele deschise si le multumesc din suflet.

La indemnul unei flori albastre am mai incercat sa ma apropii iarasi de floarea rosie ca trandafirul.. am avut rabdare, am incercat sa o mangai si, in timp, si-a deschis petalele catre mine iar acum ma lasa sa ii mangai petalele, sa i le miros.. dar tot nu ma pot apropia de tulpina ei.. tot mai are spini si o sa aiba tot timpul.. doar daca nu cumva o sa fie dispusa sa sufere un pic de dragul meu si sa renunte la aceste arme.. dar apropo de spini, ma apropii cu repeziciune de un alt gard de spini prin care trebuie sa trec, si acesta e mai mare decat celalalt, slava domnului ca sunt doar doua pe an.. ma rog, eu trebuie sa trec de trei ori pe an ca nu am reusit sa trec bine de primul.. sper sa trec cu bine de al doilea..

Deocamdata in stadiul asta sunt.. o entitate neconcretizata care pe deoparte se bucura, pe alta parte sufera ..


Etichete: Cugetări
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

3 Comentarii la “Etapele facultatii – poveste de dragoste, scary sau pentru copii”

  1. ela says:

    Foarte frumoslove struck

    Astept cu nerabdare continuarea day dreaming

  2. Apa Borsec says:

    Din cate am inteles gardul viu este un examen feeling beat up , copacii sunt baietii din liceu hiro , florile sunt fetele april iar trandafirul rose este fata de care iti place love struck

  3. Admin says:

    mda, recitind articolul asta mi-a trezit o gramada de amintiri. Gardurile vii sunt sesiunile, doua pe an, insa eu dadeam 3 fiindca la prima sesiune am ramas cu o restanta. Copacii sunt oamenii straini, iar ala intelept e profesorul, iar la flori ai nimerit happy

    „La inceput m-am trezit la marginea unui drum” = am terminat liceul si trebuia sa trec la facultate

    „sa ma intorc inapoi nu puteam fiindca acea ulita pe care venisem se inchisese.” = nu puteam sa ma intorc inapoi la liceu

    „Puteam doar sa renunt la acest camp si sa o iau pe un drum denivelat si noroios prin care as fi inaintat cu greu si poate nu as fi ajuns nicaieri.” = puteam sa renunt sa dau la facultate si sa imi incerc norocul asa.

    Urmatoarele 3-4 paragrafe descriu cautarea salii prin universitate, prin holuri aglomerate. Restul.. e istorie happy

Scrie un Comentariu