Greutate pe umerii mei

iunie 12 173 Like to Share? 3 Comentarii Text Mare-Text Mic

Nu stiu de ce, eu stau tacut, nu aud si nu pot vedea dincolo de piatra ce mi-apasa umerii cu atata greutate incat cred ca ma va zdrobi nu foarte tarziu de acum. Mainile imi sunt moi, picioarele mi-au amortit deja iar fiinta-mi zbiara de disperare si eu tot ma gandesc ca mai presus de toate, nu sunt niciunde altundeva doar la un pas de moarte.

Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, ma ploua, ma viscoleste, ma ia cu frig, ma ia cu cald.. of, vantul ce imi usuca fruntea transpirata, imi vine sa lesin si totusi trag cu dintii si le indur pe toate iar fiecare lacrima ce imi spala ochii prafuiti ma lasa sa vad dincolo de miile de ganduri si vise ce ma obosesc incontinuu. Ma chinui sa gasesc printre ele unul de care sa ma leg si pentru care sa ma zbat in a-l indeplini.

Sansele de reusita nu sunt tocmai favorabile insa am nevoie de speranta pentru a putea supravietui iar intr-un final, sunt sigur ca va conta cel mai mult pentru mine faptul ca am facut si mi-a iesit asa cum am vrut, chiar daca va fi fara succes, si ma incanta gandul ca pe masura ce construiesc trece timpul pe langa mine si ma apropii din ce in ce mai mult de sentimentul de libertate deplina pe care il voi resimti din plin pentru cel putin o clipa. La urma urmei, toate le facem pentru a omori timpul iar restul nu conteaza. Tot ce pot sa imi doresc este sa am totusi suficient timp sa imi construiesc visele pana ce greutatea pietrei ce o port pe umeri ma va ingenunchea si nu voi mai avea putere, silit fiind, sa vars o ultima lacrima pentru pamant.


Cugetări
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

3 Comentarii la “Greutate pe umerii mei”

  1. George93 says:

    Nu crezi ca acea piatra se poate purta in doi?

  2. George93 says:

    Da, dar cand suntem in doi ne ajutam unul pe altul, si povara noastra nu va mai parea atat de grea winking. Desigur, este parerea mea

Scrie un Comentariu