Imbratisari tomnatice

septembrie 17 363 Like to Share? 2 Comentarii Text Mare-Text Mic

Sunt momente cand ne-ar prinde bine o imbratisare sau mai multe, si nu ma refer aici la o imbratisare din simpatie  rezultata din apropierea corpurilor ci la una calduroasa, din tot sufletul, pentru ca la urma urmei sufletele sunt cele care au nevoie de dragoste, apropiere, imbratisari, iubire. Corpurile sunt adaptate la traiul in lumea asta inghetata, in care ne-am distantat asa de mult incat cadem morti pe strada unii langa altii si nu ne bagam in seama. Pe de alta parte sufletele plang in noi, suntem mizerabili si egoisti in goana noastra continua care nu ne duce nici mai sus, nici mai jos, decat in pamant.

Vremea s-a schimbat, peisajul stralucitor de alta data plin de copaci semeti si flori razand scaldate in lumina calda a soarelui si presarate pe o patura de verdeata vioaie a inceput sa se transforme din ce in ce mai rapid intr-un peisaj intunecat, pustiu si rece, cu frunze uscate maturate de vanturi taioase. Toamna este un anotimp pe care nu il agreez iar astazi si-a facut prezenta si in casa mea, trezindu-ma cu durere in gat intr-un aer rece si o camera intunecata ca desprinsa din filmele de groaza. Era liniste, prea liniste – pana de curand ma trezeau cantecele pasarelelor si zgomotul gugustiucilor care se opreau la mine la geam sa isi odihneasca aripile, iar razele orbitoare ale soarelui nu ma lasau sa lenevesc prea mult in pat.

Ma stiu depresiv, astept cu teama ziua in care voi iesi din casa iar corpul imi va incepe sa tremure, gerul conturandu-mi chipul in pete de alb uscat si rosu completat cu dureri de cap si nas infundat. Mi se pare trist sa imi gasesc alinarea intr-o cana de ceai cald care nu imi merge chiar la suflet, dar si o baie fierbinte pe care o ador. Ma ingrijoreaza infofolirea de dinainte sa ies undeva si urasc ploile si mersul prin noroi.. nu imi place ca voi fi obligat sa stau mai mult inauntru, in bratele putinilor oameni care ma iubesc. A nu ma intelege gresit, singur am ales calitatea peste cantitate, dar vreau sa ies, sa explorez, sa descopar lucruri noi, sa fiu invaluit de dragoste la tot pasul oricat de incruntat as fi si oricat de multe probleme as avea.

Vreau ca oamenilor sa nu le fie frica sa se apropie intre ei, sa se imbratiseze calduros in diminetile geroase. Si as vrea sa se intample asta fara a ne imbraca in roz, fara a ne costuma intr-un ursulet de plus gigantic si fara a participa la cine-stie-ce campanie de „Free Hugs” plina de perversi. Dar cum acest lucru este imposibil, ar trebui sa ne rezumam macar la a imbratisa persoanele care ne sunt dragi.. data viitoare cand ne vedem prietenii, indiferent daca vor sau nu, sa ii luam in brate in loc sa ii salutam, chiar cu riscul de a parea poponari, sau de a primi un pumn in fata. Asadar, tu, care citesti aiureala asta de articol, vino-ncoa! big hug


Gânduri
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

2 Comentarii la “Imbratisari tomnatice”

  1. SmileBright !with Doody says:

    Pastreaza distanta! happy)

Scrie un Comentariu