Intr-o secunda

februarie 2 3.838 Like to Share? 15 Comentarii Text Mare-Text Mic

..si stateam acolo departe undeva stiind ca o sa fie bine, totul o sa fie bine. Si iata ca asa cum timpul statea in loc si eu stateam degeaba gandindu-ma la lucruri care nu aveau sa se intample niciodata si poate, pe undeva stiam asta dar nu vroiam sa cred. Parca cineva imi tot soptea dar nu vroiam sa aud, sa stiu, sa cunosc ceva. Si s-a mai intamplat pana acum, n-ar fi pentru prima oara, dar parca n-a fost chiar asa.. in timp ce, ieri, am vazut iar un om care nu era acolo.


De dimineata, zorii zilei pareau asa de rosii si nici macar nu era soare. Un stol de pasari negre pluteau pe cer rotindu-se in cerc cu aripile deschise facandu-ma sa nu imi pot focaliza ochii obositi.. Si la un moment dat, incepui sa vad in ceata, iar totul parea sa se invarta in jurul meu iar culorile sa paleasca si ma trezii scufundat intr-o negura adanca, si desi parea infinita, ma cuprinse un sentiment atat de rece ca imi prinse in menghina sufletul.. un sentiment de stramtoare ca si cum m-as fi aflat undeva la baza unei fantani adanci si inguste, scufundat in apa inghetata.

Si incerc sa respir si nu pot, si incerc sa ma misc dar nu pot, si stau tacut si mi-e asa de frig.. mi-e foarte frig, si nici macar nu tremur iar mintea ma duce departe, prin mii de vise pline de neputinta in care nici macar nu pot sa merg.. In care ma ridic foarte greu de la pamant si incerc din rasputeri sa ma indrept spre locuri cunoscute unde o sa fiu in siguranta dar picioarele imi sunt asa de grele.. ma agat de pereti si garduri dar ma misc in reluare si constientizez o frica inimaginabila ce o port in suflet ca si cum m-ar urmari cineva cu toate ca eu stiu ca sunt singur, mereu am fost, iar locurile ce altadata erau pline de oameni acum sunt pustii si sterse si nici macar nu mai seamana cu cele ce erau odata.

Si e in imaginatia mea, totul este in imaginatia mea, iar eu sunt constient de asta si ma gandesc ca daca as vrea, as putea sa fac ce vreau eu in visul asta si ma gandesc sa fug dar nu pot, ma gandesc sa merg normal si nu pot, as cere ajutor dar n-am la cine.. si raman captiv in paralizia ce imi cuprinse tot corpul. Si cu greu, ajung intr-un final aproape de locul cautat, si intind o mana spre usa sa o deschid si nici macar nu o ating ca deja dispare, se pierde in negura infinita iar eu nu pot face altceva decat sa astept, cu corpul intins si nemiscat dar cu sufletul zbatandu-se din rasputeri inauntrul lui.

Imi vin in minte multe amintiri indepartate care ma inneaca si parca pe undeva mi-e dor dar nu am niciun regret si nu pot sa imi dau seama ce e cu mine. Acum o secunda eram bine, era cald, ma bucuram de natura inconjuratoare si priveam cu neincredere la timpurile ce aveau sa vina dar nu ma gandeam ca o sa am chiar atat de multa dreptate. Descopar acum, ca toate trairile, intamplarile, lucrurile facute.. rele sau bune, bucuriile si tot ce am strans pe lume au fost degeaba, o pasiune de moment prin care am trecut ca prin apa si nu m-am ales cu nimic, dar in care am pus mult suflet.

Parca m-as trezi dar nu imi pot deschide ochii, desi am impresia ca pot sa ii misc dar ma dor, ma ustura, si am senzatia ca ceva imi apasa pe ei  dar nu simt nimic, nu este nimic pe ei. Iar ceva ma strange de degetul mare de la piciorul stang.. ce poate fi? Ma gandesc ca poate am ciorapul rupt si cumva a iesit degetul prin ruptura iar acum il strange dar parca nu am ciorapi in picioare, de fapt nici nu cred ca sunt imbracat cu ceva dar totusi parca  simt pe ici pe colo ca as fi atins de un fel de material usor ca de matase dar care nu ma incalzeste deloc si.. tu? tu cine esti? unde ma duci?


Cugetări
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

15 Comentarii la “Intr-o secunda”

  1. marya says:

    of…la naiba… tot eu sa-ti spun ce aveai????
    erai dupa tura de noapte si iti era somn….
    P.S. – legat de degetzel….eu eram,te calcam pe bataturi

Scrie un Comentariu