Jurnalul unui copil indragostit

august 25 2.057 Like to Share? 3 Comentarii Text Mare-Text Mic

Astazi s-a intamplat un lucru extraordinar, nu m-am dus la ora de sport ci am preferat sa merg la magazin sa imi iau ceva de mancare si apoi m-am intors in clasa. Cand am intrat pe usa ce imi vad ochii? Era de serviciu pe clasa chiar ea, aproape am inghetat cand m-am vazut doar noi doi, inchisi intr-o clasa pentru o ora intreaga.. in liniste, fara intreruperi. Cand m-a vazut m-a intrebat parca din instinct ce caut in clasa, ca trebuia sa fiu la sport. I-am raspuns sec, cu o voce calda ca nu prea am eu chef de alergaturi de pomana. A schitat un zambet si a continuat sa isi copieze tema la matematica, aplecata pe caiete, privandu-ma de imaginea ochilor ei frumosi si a privirii inocente. Imi treceau prin minte mii de faze din comedii romantice, imbratisari si saruturi pasionale, in timp ce razele soarelui intrate ca pe furis pe fereastra se jucau in parul ei facand zeci de sclipiri care ma adanceau si mai mult in visare.

A trebuit sa ma dezmeticesc repede, fiindca timpul era scurt, si fara sa mai stau pe ganduri am intrebat daca aceea e tema la mate si am scos si eu un caiet sa o copiez, cu toate ca imi facusem deja tema de frica profesoarei care facea in toate felurile daca te prindea cu tema nefacuta. Dar nu a fost chiar un sacrificiu, stiindu-mi inclinatia spre stiintele exacte se prea poate ca tema mea sa fi fost gresita. A fost un prilej bun de a ma apropia de ea, mai ales ca bancile noastre nu sunt foarte lungi si abia incap doi insi in ele. Dar chiar si asa, nu mint dar as fi luat-o in brate si as fi strans-o asa de tare incat corpurile noastre sa se uneasca si sa fim impreuna pe vecie. Dar nu a fost sa fie, in schimb sub pretextul ca nu vad in caietul din care copiam tema m-am impins mult in ea iar faptul ca mai aveam putin si innebuneam devenea din ce in ce mai evident, ba chiar s-a si oferit sa dea caietul mai in fata mea.

Si colo, intre teoreme si radicali, fire matasoase de par care aproape mi-atingeau fata si parfum ametitor, simturile mi se ascutisera asa de mult incat pana si respiratia ei imi dadea fiori si aproape simteam caldura pe care o emana corpul sau. Paradoxal, cu mainile moi, scrijelesc niste cifre in caiet care aduc mai degraba a hieroglife si cand privesc la scrisurile din urma observ ca de fapt am mai sarit cate un rand, pe ici pe colo am mai mancat cate-o litera, si ma decid sa abandonez copiatul temei. Vazand ca nu mai scriu, ma intreaba daca am luat o pauza si apoi aruncand, fara sa vrea, ochii in caietul meu se minuneaza de ce scris urat am.

Vazand asta, ca sa nu par un incordat incerc sa schitez un zambet gandindu-ma ca daca as vedea din exterior ce fata am probabil as rade cu gura pana la urechi. Apoi ma apropii milimetric de buzele ei, intinzandu-ma, chipurile, sa ii studiez si ei scrisul pentru a vedea daca este in masura sa se lege de mine.. „hai ma’ ma lasi?” exclam fara sa vreau privind la scrisul ordonat asternut pe foaie ca din prea multa dragoste pentru stiinta. Ea incepe sa rada si ma uit drept in ochii ei bucurandu-ma ca am ajuns extraordinar de aproape de ea si nu mai ramane decat sa misc gatul un milimetru spre dreapta si sa o sarut.

Continuare: pagina 1 2 3

Poveşti
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

3 Comentarii la “Jurnalul unui copil indragostit”

  1. Livia says:

    Frumoasa povestea nu ti-ai pierdut indemanarea happy

  2. George93 says:

    O amintire din bancile scolii? big grin

    • admin says:

      fictiune big grin mai putin faptul ca in loc sa dorm ma gandeam seri intregi la fete de care imi placea.. noroc ca nu a durat mult perioada aceea ca pan’ la urma ma imbolnaveam.. si pentru nimic. Amintiri placute sunt putine, era multa dragoste neimpartasita si cand stateai cu una nu o faceai pentru ca iti placea de ea, stateai pentru ca fata aia dorea si ca o placeau altii laughing

Scrie un Comentariu