O iubire imposibila

iunie 23 3.966 Like to Share? Comentează Text Mare-Text Mic

Se intampla intr-o zi linistita in spatiu.. soarele ardea incet iar planetele pluteau usor in jurul lui asemeni lunii in jurul pamantului, totul parand pustiu si intunecat, ca si cum ar fi fost toate intr-un somn profund visand la stralucirea stelelor indepartate pentru care parea ca a stat timpul in loc si in spatele carora se afla o planeta intunecata, rece, care tulbura linistea apasatoare din jurul ei cu zumzaitul produs de milioane de nave spatiale si fiinte galagioase care misunau precum furnicile negasindu-si niciodata locul si avand tot felul de preocupari menite sa rezolve lucrurile de suprafata in speranta ca asa isi vor gasi linistea.

Grabindu-se mereu sa isi insuseasca tot mai multe lucruri nu le-a dat si nici nu le da in gand sa stea o clipa in loc, si sa isi aduca aminte de ceea ce este important, de ceea ce sta la baza existentei lor iar cu ajutorul caruia isi pot gasi mult dorita liniste pe care o cauta in locuri in care, daca te gandesti putin, nici nu poate sa fie.

Printre aceste fiinte nestiutoare, primitive, care urmaresc in primul rand sa isi satisfaca poftele trupesti uitand sa isi hraneasca sufletul chinuindu-l mereu, amagindu-l cu fel de fel lucruri lipsite de consistenta si continuitate, se afla ratacita o fiinta care se uita in jurul ei cu mirare neintelegand ce se intampla, de ce sunt toti asa de nelinistiti, de ce au o gandire asa de superficiala si multe preocupari lipsite de sens. A incercat sa le invete insa nu a gasit intelegere nici macar din partea fiintelor apropiate, spiritul de turma fiind mult mai puternic orbindu-i si facandu-i sa isi doreasca cu ardoare multe lucruri nesemnificative.

Satula pana peste cap de planeta sa exploatata la maxim si in care desi era inconjurata de multe fiinte in interiorul ei era de cele mai multe ori singura, acele fiinte nu faceau altceva decat sa ii provoace o stare de neliniste. Negasindu-si nici ea locul printre acele fiinte, aceasta fiinta intelectuala si-a indreptat atentia spre spatiu.. spre o planeta in care sa se retraga si sa stea linistita, unde sa nu mai fie deranjata si unde sa poata medita in liniste, sa simta ca acolo ii este cu adevarat locul.

Astfel, intr-una din zile, fara sa spuna nimanui, s-a urcat intr-o nava spatiala si cu ochii inchisi, s-a indreaptat cu repeziciune spre neant, spre necunoscut, nestiind sigur ce planeta cauta sau daca exista o astfel de planeta insa avand toata increderea ca isi va da seama cand o va gasi. Dupa un lung drum prin spatiu, analizand planetele si-a dat seama ca nu va gasi ceea ce cauta si intre timp s-a pierdut si de planeta sa si nu se mai putea intoarce inapoi, dar asta nici nu o deranja.

O deranja faptul ca era asa cum a fost intotdeauna: singura; si era pregatita sa moara daca nu exista o lume in care sa isi gaseasca locul si care sa ii ofere trebuintele de baza care sa ii asigure existenta. Gasind doar planete pustii, fara vegetatie, unele arse de soare, altele inghetate isi pierde speranta si ramanand si fara combustibil adoarme chircita pe podea, cu ochii in lacrimi si suspinand, lasand nava sa pluteasca in deriva spre soare gandindu-se ca poate o sa isi gaseasca locul pe o alta lume.. cea de apoi.

Continuare: pagina 1 2 3 4 5 6 7 8

Poveşti
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix
Nu sunt Comentarii la “O iubire imposibila”

Scrie un Comentariu