Pe ce dam banii si ce primim

noiembrie 28 159 Like to Share? 6 Comentarii Text Mare-Text Mic

Toate produsele si serviciile ne sunt prezentate ca fiind bune si ca in schimbul banilor dati vom primi satisfactie deplina, lucru de altfel si crezut de o buna parte a populatiei ca altfel nu imi explic de ce inca mai exista pe piata acele produse si servicii. Ca statul nu face nimic nu este o noutate, mai ales ca romanii sunt lacomi dupa lucrurile proaste dar ieftine.. dar cu toate astea unele sunt scumpe.

De exemplu, vezi o motocoasa portabila in revista si te gandesti „uite, asta l-ar ajuta pe bunicul la cosit” si o cumperi ca na, nu te uiti la pret fiindca i-ar usura munca batranului. Te duci in magazin, si cel de acolo ti-o ridica in slavi, ca e buna, ca isi face treaba, iar in cele din urma o cumperi chiar daca nu ai incredere deplina in ce ti se spune. Chiar daca te-ai pricepe la aparate in genul acesta tot nu ai putea sa iei o decizie in cunostinta de cauza fiindca nu te lasa sa o desfaci acolo sa te uiti la cum e construita. Bineinteles, in prima zi de folosinta, din cauza unei pietricele intrata unde nu trebuie se strica. Ai garantie, dar unde e satisfactia cautata?

Si apoi, daca ne pacalim cu ceva cumparat, putini dintre noi au impulsul de a apela la protectia consumatorului.. cred ca primul gand este sa ne intoarcem in magazin si sa incercam sa schimbam produsul respectiv, mai ales ca banii inapoi nu sunt sanse sa ii primim. Dar unora le e chiar rusine sa faca pana si acest lucru. Evident ca daca ai garantie vei primi inapoi acelasi produs dar reparat, putine fiind cazurile cand intradevar daca nu e bun ti se da un altul. Astfel ca acea garantie este mai mult de forma, nu iti acorda nicio siguranta, mai ales ca ti se poate spune ca nu ai folosit cum trebuie si din cauza asta s-a stricat.

Sunt anumite marci care sunt recunoscute pentru faptul ca „nu sunt bune”, sunt chiar si produse despre care se cunoaste ca sunt defecte din fabricatie, si cu toate astea sunt comercializate si inca sunt prezentate in campaniile de publicitate ca fiind ieftine si bune. De exemplu, Motorola EX128 este un telefon de pe care nu se poate vorbi si nu se poate repara. Evident, garantia pe viata la el suna bine dar nu te ajuta la nimic. De ce mai este in magazine? pentru ca atunci cand il cumperi il iei fiindca e telefon, nu trebuie sa si poti avea o discutie de mai multe secunde pe el, cu toate ca vanzatorul te va asigura e foarte bun. Scrie acolo „telefon […]” si ti se da in schimbul banilor exact ce scrie, un telefon – care ar putea la fel de bine sa fie si de jucarie.

De ce trece timpul de-asta fabricantii devin din ce mai grabiti si mai neglijenti. Probabil se gandesc ca daca produsul respectiv tine o luna de functionare pana sa se strice este de ajuns sa il cumpere lumea. Pana se raspandeste vestea ca nu e bun stocurile vor fi epuizate iar banii in cont. In rest, cumparatorii n-au decat sa se descurce, sa se plimbe sa le repare. Astfel se face ca ne alegem cu imprimante care dupa un timp nu mai printeaza corect, monitoare cu pixeli morti, boxe si uscatoare de par care se ard, instrumente de coafat care ard la propriu parul, vopsele de par care te chelesc, mancare si bauturi daunatoare, haine si incaltaminte pentru morti vandute ca fiind de purtat si foarte multe altele.

Ce ramane de facut? Deja cand te duci la cumparaturi chiar si pentru un tricou observi cu scarba ca a fost cusut in graba si atarna ate de pe el. Ai injura pe cineva, dar pe cine? Pe vanzatoarea care ti l-a recomandat? De ce cand se duc in controale prin magazine verifica doar situatiile fiscale si cartile de munca? De ce nu iau un croitor cu ei sa se uite prin marfa si sa dispuna ridicarea trentelor de acolo? Mai ales din Bucuresti, de unde se aprovizioneaza si altii, de unde selecteaza chiar si magazine „de lux” din provincie care le vind la suprapret. De ce sa nu avem si noi un institut de control al calitatii care sa mai impiedice importul gunoaielor altora? Nu cred ca ducem lipsa de specialisti.

Si daca tot m-am referit la haine si incaltaminte, ma amuza sa ma gandesc la faptul ca multi care vor calitate dau o caruta de bani pe niste modele din anii ’90 doar pentru ca sunt etichetate cu o marca recunoscuta la nivel international. In principiu, magazinele de haine de firma aduc ce nu se vand pe la altii, astfel se gasesc tot felul de modele clasice la un pret umflat.

Astfel se face ca te regasesti intr-o dilema, din moment ce nu poti lua lucru ieftin pentru ca e bun dar nici fraier nu iti scrie pe frunte sa dai cat nu face pe un lucru de firma. Raspunsul nu stiu care este, dar fara sa ne dam seama, fraieri deja suntem cu totii fiindca preturile la alimentele pe care le consumam in mod frecvent sunt umflate de cateva ori pe masura ce trec prin mainile distribuitorilor sau dupa caz, a samsarilor.


Etichete: Utile în Viaţă
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

6 Comentarii la “Pe ce dam banii si ce primim”

  1. SmileBright !cu Doody says:

    eu tocmai ce mi-am cumparat un dvd a lu’ Bon Jovi – Live at Madison Square Garden – si sunt dezamagita ca in loc sa aibe emblema Ciuc -live music – pe dvd, o avea pe ambalaj ;< si a trebuit sa o deslipesc eu sa o lipesc pe dvd broken heart eu cui ar trebui sa ma plang? laughing

  2. SmileBright !cu Doody says:

    probabil ciuc a fost sponsorul festivalului cand a fost in romania =p

  3. SmileBright !cu Doody says:

    iar eu nu ma plangeam de existenta acestei embleme; ci de faptul ca nu era lipita de dvd ci de ambalaj laughing

  4. SmileBright !cu Doody says:

    pentru ca… arata bine? =\\ fuck that laughing

Scrie un Comentariu