Plec la ţară

noiembrie 23 144 Like to Share? 6 Comentarii Text Mare-Text Mic

Acum este oficial, pe data de 1 şi 2 decembrie îmi voi redescoperi rădăcinile ţărăneşti nevăzute de mai bine de un an, precum probabil şi talentele mele ascunse în ceea ce presupune pregătirea şi prepararea anumitor bucate de sezon provenite din ăl’ porc. Nu de puţine ori am fost cooptat de către mama în proiectul transformării cărnurilor în diverse datorită faptului că „doar pe tine te am, daca aveam o fată o puneam pe ea„.

Deşi mă apropii de o vârstă la care alţii au copii, nu am reuşit să îmi găsesc o fată cu care să am intenţii serioase încât să o prezint părinţilor şi care probabil mă scotea din încurcături de genul ăsta. Deci şi prin urmare, mă instalez adesea comfortabil pe un scăunel cu trei picioare şi îmi ocup de cele mai multe ori, cu multă  seriozitate, postul de responsabil cu trecutul cărnii prin maşina de tocat. Evident, aceasta presupune să dau la manivelă fiindcă pentru bunicii mei care deşi au o pensie bunicică, nu se justifică investiţia intr-o maşină electrică de tocat carne, mai ales că au avut unii de pe acolo şi din cauza la un oscior au rămas cu buza umflată. Să nu uităm totuşi că vorbim despre nişte oameni atât de chibzuiţi încât nu risipesc banii nici măcar pe hârtie igienică, trebuind ori să vii cu ea în plasă ori să faci un drum până la cel mai apropiat magazin.

Am avut ghinionul de a mă trage din oameni care au prezervat toate obiceiurile paleolitice în făcutul lucrurilor şi tratatul animalelor dar nu au conservat nimic din folclorul specific românesc, să te simţi ca într-un studio de la Etno sau Favorit atunci cand intri în casă. Mai degrabă ai zice că te-ai întors în timp dacă nu ar rupe decorul un televizor color ieftin care este ţinut în priză doar când se uită cineva la el ca na, „îl trăzneşte”, lucru nu chiar imposibil din moment ce atunci când se pune o ploaie mai puternică afară se ia curentul. După ce trece ploaia şi vine curentul, ai putea să te uiţi la tv dacă ai avea cablu..

Uite că demult nu mai dormisem într-o cameră unde cu ajutorul a câteva lemne (că sunt scumpe) a fost adusă temperatura la un convenabil +0 grade celsius şi -multe grade celsius mai spre dimineaţă când te trezeşti şi trebuie să te dezbraci ca să te schimbi. Până şi spălatul pe faţă este o aventură, trebuind să pui scaunul în mijlocul camerei de sub păier în timp ce auzi „ce face cu scaunu? se spală pe ochi. Lasă-l. Îl las, întrebai doar aşa, ce? zisei eu ca nu îl las? De mă ho […]”

Pe scaun trebuie să pui ligheanul cu nişte apă caldă de la maşina de făcut focul, şi să te apleci acolo şi să te speli doar cu mainile ude ca să nu faci baltă împrejur în timp ce stau toţi ochii aţintiţi asupra ta şi mai auzi tot felul de exclamaţii în genul „ce se mai spală băiatul ăsta.. vezi că mai ai spumă pe colo, dă cu mâna şi colo, poate te vede fata ale cutare, ai măh ai şi tu vreo fată […]” Până prin momentul ăsta eşti deja un pachet de nervi şi după ce te speli iei ligheanul şi ieşi afară de acolo şi arunci apa din el cu aşa o energie încât te descarci de toţi şi toate.. mai că îţi vine să ţipi. S-ar zice că este un început perfect pentru o zi perfectă.

Cel mai mult urăsc la mine la ţară felul în care sunt tratate animalele, mi se rupe sufletul să văd câinii ăia slabi, în lanţuri, cu o apă murdară sau îngheţată lângă ei şi hrăniţi de bunicii mei când şi-aduc aminte că „eh, mai dă-i dracu de câini„. Nici pisicii nu au vreun tratament preferenţial dar măcar sunt liberi să se plimbe prin toată curtea, nu într-un metru pătrat asemeni câinilor. Probabil dintre toate animalele, calul este cel mai răsfăţat.. ai zice că pasiunea şi grija asta a bărbaţilor pentru mijloacele de transport datează de multă vreme.

După cum probabil v-aţi dat seama nu mă gândesc cu bucurie la faptul ca trebuie să ma duc la ţară dar dacă trebuie, n-am ce face.. am mai trecut eu cu bine prin astfel de experienţe, aşa că voi triumfa şi mă voi simţi mai bine după o zi de la întoarcerea în oraş.


Experienţe
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

6 Comentarii la “Plec la ţară”

  1. SmileBright !cu Doody says:

    exagerezi prea mult; acelas lucru se intampla si la bunicii mei iar pe mine chiar ma incanta aceste lucruri.
    decat sa aud un robot de bucatarie, răsunând in timpanele mele, prefer sa dau putin la ‘manivelă’ ,cum spui tu. laughing doar ca cu trecerea anilor, am ajuns sa iau laptopul dupa mine si sa cam ignor orice… astfel de traditie ce tine de porc laughing
    sa nu mai spunem de conversatiile inainte de ora de culcare; de parca nu au avut timp suficien, inainte sa se puna in pat sa faca recapitularea zilei ;\ dar intr-un final obositi de la atata ‘treaba’ pe care o fac zilnic in acelas mod.. linistea se lasa, ochii se inchid si e doar pace si somn de voie. [si de nevoie pentru a doua zi laughing ]

  2. SmileBright !cu Doody says:

    sper ca mini vacanta sa-ti priasca peace sign

    • admin says:

      multumesc, probabil o sa imi scriu la intoarcere impresiile despre minunata incursiune in timp si spatiu.

      Ah, nu am pomenit de aerul plin de dioxid de carbon care imprima in haine un miros foarte sexy de fum à la rudar caldarar happy sincer, este aceeasi problema si in orase.. se pare ca inca mai sunt destui oraseni care au sobe de teracota

  3. SmileBright !cu Doody says:

    era o chestie care tot circula din gura in gura pe la elevii de liceu intr-o perioada si pe internet… « si ma dau c-un kil’ de şprei! » [LLS]

  4. SmileBright !cu Doody says:

    waw; e tare si chestia cu scrisul mic-mare ;DD
    pun pariu ca ai fost la vre-un profil de mate-info :]]

    • admin says:

      da, mi-aduc aminte de melodie, a fost hit laughing ma bucur ca iti place chestia cu scrisul, sper sa fie de folos mai ales acelora care dupa ce stau catva timp in fata monitorului nu mai vad bine ce este pe acolo si nu pot sa citeasca happy

Scrie un Comentariu