Si e inca acolo..

august 20 227 Like to Share? 5 Comentarii Text Mare-Text Mic

Ma priveste, ma urmareste si este mereu cu mine.. parca vegheaza asupra mea si nu inceteaza nici macar atunci cand ma trezesc noaptea. Ascuns prin intuneric si umbre sta uneori chiar in fata mea.. fara nicio frica, fara nicio rusine. Caut sa nu-l bag in seama, la urma urmei nu mi-a facut niciun rau si exista posibilitatea ca toate lucrurile bune din viata mea sa se fi intamplat si cu ajutorul lui, sau cel putin sa fi constituit un punct de inceput la toate.

De stiut, stiu ca a fost primul care a venit la mine si mi-aduc aminte exact cand si cum ne-am cunoscut. A fost o experienta care nu putea fi uitata cu toate ca aveam doar cativa anisori. Eram la tara in noaptea aceea, dormeam impreuna cu bunicii  in singura camera din casa care era incalzita de focul din soba. Era o noapte linistita, cu luna plina care facea sa se vada afara pe fereastra un peisaj ca in plina zi, cu valuri de zapada sclipind si un pom care dormea infrigurat dar cu toate crengile intinse.

Fiind copil si fiind iarna, ceea ce insemna ca se innegura devreme si mai pe vrute mai pe nevrute trebuia sa merg la culcare, m-am trezit in noaptea aceea ca si in alte nopti, si neputand sa ma duc nicaieri stateam in pat, sub plapuma si priveam spre fereastra. Dupa un timp m-am gandit ca ar fi mai bine sa incerc sa adorm iarasi si m-am intors pe partea dreapta. Asezand capul pe perna si privind spre peretele opus, atunci l-am vazut prima oara. Statea chiar in fata ochilor mei, lipit de perete si nemiscat. Pe undeva nu mi-era frica fiindca dormeam in acelasi pat cu bunicii iar eu dormeam la marginea patului care era lipita de peretele astalalt.

O fi vrut sa nu fie vazut, o fi crezut ca daca sta nemiscat nu imi dau seama ca este acolo? Este adevarat, am avut dubii.. am privit pe fereastra sa vad daca nu cumva este o proiectie a ceva de afara aflat sub lumina lunii, o coincidenta stranie a unei umbre a unui lucru cu forma perfect conturata de om. Nu am putut sa imi dau seama si am zis ca e doar in imaginatia mea si ca ar fi mai bine sa ma culc. In dimineata zilei urmatoare nu eram sigur de ceea ce vazusem si alesesem sa dau uitarii toata intamplarea.

A doua noapte care a urmat, iarasi m-am trezit in toiul noptii nemaiavand somn. Aducandu-mi aminte de ceea ce se intamplase cu o noapte in urma, mi-am aruncat privirea catre perete. El era inca acolo, stand drept, in picioare, iar umbra sa era la fel de clara precum o vazusem si inainte. Atunci nu am mai dat importanta, incercand sa ma conving ca trebuie sa fie de fapt o umbra a ceva de afara si ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu ea acolo in fiecare noapte. Psihicul meu a reusit din nou sa ma linisteasca iar dupa noaptea aceasta am avut iarasi o zi lipsita de amintiri din noaptea ce doar trecuse.

In a treia noapte, ceva nu imi dadea pace si m-am trezit din somn cu gandul de a vedea daca omul acela mai era acolo. M-am uitat repede spre perete, stiind ca umbra sa ori a orice altceva trebuia sa fie acolo. Nu a mai fost nicio umbra pe peretele respectiv. Cu toate ca era lumina afara, peretele opus era acum curat ca o coala de hartie. M-am gandit ca a trecut, orice ar fi fost. Apoi m-am intors pe partea stanga sa ma culc. Privind spre marginea patului care era lipita de perete, observ o oarece forma pe tolul care decora peretele respectiv. Atunci m-am pus cu fata in sus si avand o privire de ansamblu a peretului langa care dormeam, am vazut ca de fapt umbra de pe peretele celalalt nu disparuse ci se mutase langa mine. Atunci mi s-a facut foarte frica si m-am intors cu spatele si mi-am pus plapuma in cap.

In noaptea aceea am adormit infricosat si pe undeva, cred ca i-a parut rau de mine fiindca in noptile urmatoare nu a mai aparut deloc, niciodata. Dar eu stiu ca e cu mine, traieste prin mine si isi ascunde umbra in spatele umbrei mele si oriunde ma duc, orice fac.. el stie si face in asa fel incat sa fie bine, dar nu cum as vrea eu. Ma ajuta dar numai pe termen lung, presarand multe intamplari rele care au condus mereu la un lucru bun, actionand ca o unealta de slefuit asupra mea aducandu-ma la nivelul la care ma aflu acum.

Astfel, trec prin viata cu capul sus, stiind ca dincolo de toate intamplarile neplacute se ascunde de fapt un lucru mai mare, mult mai important dar pentru care trebuie rabdare. Ajungand sa cunosc asta, toti si toate care ma inconjoara devin simpli pioni ai unei soarte care toarce tesaturi in jurul meu de care nu trebuie sa imi fie frica, fiindca tine cineva cu mine si e inca acolo.


Cugetări
Procesez....
  • Facebook
  • Y!Messenger
  • iOrbix

5 Comentarii la “Si e inca acolo..”

  1. SmileBright !cu Doody says:

    am o imaginatie bogata, dar chiar nu-mi dau seama despre ce vorbesti :]]
    esti un narator bun in schimb; ai putea sa faci ceva util cu toata …creativitatea ta. ;pp

    • Admin says:

      de obicei cam asta e si ideea, cu cat mai abstract cu atat mai bine. Cam asta e menirea a ceea ce scriu, ramane loc de interpretari si intr-un final se transmite un mesaj de bagat la cap.

  2. SmileBright !cu Doody says:

    atunci nu mai esti un scriitor bun daca nu transmiti un mesaj fix, pe care lumea sa-l intrepreteze in acelas mod ><

  3. SmileBright !cu Doody says:

    ma gandeam ca asta se subîntelege din comentariul anterior laughing

Scrie un Comentariu