Printre milioane de culori

Printre milioane de culori,
Prin campuri de mii de flori,
Apar si eu aici ca poet,
Ca , na, sunt si eu suflet.

Desi multa lume nu ma crede,
Si nimeni nu ma vede,
Am acest dar de a vorbi,
De a fi si a iubi
Tot ce ma incojoara
Si nu asa, doar intr-o doara..

Mai presus de toate,
Mai dulci sau mai sarate,
E minunata lumea in care traim
Si ar trebui s-o respectam si s-o iubim.

Sa fim buni unii cu altii,
Sa ne respectam ca fratii,
Si sa iubim acele suflete care ne aduc alinarea,
Care ne fac sa zambim chiar si cand lumea e rea.

Nu rupeti florile care ne incanta privirea,
Nu taiati copacii care ne inconjoara,
Nu loviti si nu jigniti fetele cand va plictisiti de ele,
Eliberati-le, binecuvantati-le,
Deoarece, candva, v-au incalzit si inaltat sufletele.

Asteptam cu totii primavara,
Cand rasar atatea flori,
Nu fiti nesimtiti sa le faceti ceva,
Chiar daca de multe ori va dau fiori.

Apropiati-va usor si dulce,
Dar nu va prefaceti..
Iar daca le speriati, nu insistati,
Mai sunt altele la care va puteti duce.

Ca si mine, poate va vine acum o anumita floare in minte,
Una speciala, alaturi de care ati crescut,
Una pe care ati admirat-o de departe, ati vazut-o cum creste,
Cum si-a deschis petalele,
Dar nu ati putut trece de spini orice ati fi facut..

Normal ca v-a durut,
Iar, din pacate, ramaneti cu amintirea,
Dar, aceasta amintire e mai frumoasa decat urata realitate
Si sunt sigur ca o sa-mi dati dreptate.

Am sa inchei aici, pentru ca m-am intristat,
Nu vreau sa ma acuzati ca v-am deprimat.
Nu mai stati in casa,
Iesiti afara pentru ca este frumos cu adevarat!